Skip navigation

Ma trezesc dintr-o data din visare … un sunet razbatuse prin imaginile ce mi se perindau prin fata deranjandu-le limpezimea … proful era in fata mea si radea in barba, probabil la vreo gluma seaca de-a lui si se uita cu jid catre noi cautandu-ne zambetele mecanice. Zambesc si proful isi reincepe discursul. Ma uit in jur … colegii mei cu ochii goi de orice expresie lancezesc prin banci, asteptand sfarsitul. Incerc sa ma concentrez, poate e ceva interesant totusi, imi zic.

„Locuinte colective”, blocuri de locuinte – atat de urate acum cativa ani – atat de cautate acuma. Cartiere intregi moarte acum cativa ani, iata ca renasc din propria cenusa – is invaluite acuma in mii de alei si de spatii verzi – creandu-se pe cat posibil – un mic oras in oras – „cutia in cutie ” .  Mai ridic ochii inspre el, mai zambesc, si mai prind o fraza – „Vestu, zice el, e cel mai tare – Estu’ – e o groapa de gunoi – o lume a treia”.  Perfect, imi zic, hai ca isi incepe obisnuitul sau discurs, si ma chinui sa ascult. „In vest, zise el, cartieru este de fapt un parc – nu conteaza atat unitatea de locuit cat spatiul exterior, in Asia -Pakistan, India – exteriorul e plin de kakat la propriu, dar interioru frate , e altceva”. Si uite cum trece peste traditii ma gandesc – zau ca si-a ales prost exemplele – de ce nu olanda si norvegia – norvegia – sua etc etc – state de acelasi profil cu acceasi putere ideologica si economica – de ce isi alege doua state atat de opuse, vestul  european – un spatiu deschis spre exterior, in care societatea cauta socializarea, renuntand la apartamentele pompoase. Ea isi etaleaza frumusetea stradala, a parcurilor – incearca sa creeze un parc in intregul oras; si asia: india, pakistan – societati inchistate in sine, introvertite atat la nivel de individ si ca societate. Aici exista traditia grupurilor familiale – ce nu interactioneaza decat foarte greu cu mediu din afara – aici exista cetate in cetate. Spatiu orasenesc prin urmare , arata sarac – noroios, urat mirositor – e un fel de groapa de gunoi a cetatilor individualizate. Individu in aceste societati se inchide in sine, in propriul sau oras, propria sa oaza de liniste – nelasand exteriorul sa invadeze interiorul.

Si totusi – intre aceste doua extreme este si Romania, fara nici o traditie in acest sens, nici exteriorizata – nici interiorizata – ea este precum vantul – azi asa, maine invers. Aici culturile din antichitate se bat cap in cap cu moda occidentala, neinteleasa pe deplin – dar preluata … ca de asa e moda. Aici nu exista legi care sa protejeze spatiul exterior , dar nici pe cel interior. Fara o traditie ferma, fara a fi in masura de a  trece peste stadiul de civilizatie „cucerita”, acceptam de la toti ce ne dau, fara sa avem puterea de a negocia si de a discerne. O natie de stapani stinsa … o natie de valeti perfecti … in devenire…

Oftez… printre gaduri mi se strecoara o fraza, ce ma trezeste din visare ” Poftiti in pauza, continuam dupa”. Ma ridic din banca, ies din sala si merg sa-mi iau o cafea, ” sa mai rezist o ora” ma gandesc ……

4 Comments

  1. Intradevar, Romania cred ca este singura tara din Europa care poate fi incadrata atat Occidentului cat si Orientului. DE aici cred ca romanul are o usoara dificultate in a-si autodefini identitatea, ceea ce il face sa plece peste hotare fara dor de revenire. Cred totusi ca acest fapt, mai mult decat a fi un defect mioritic, cred ca ar putea deveni o calitate esentiala, daca ar exista la romani un spirit critic dezvoltat si o putere de a discerne intre ceea ce este propriu si ceea ce este impropriu acestui neam.

  2. Romania….natia de care apartinem…n-am inteles inca daca este un privilegiu sau un ghinion … Ar trebui sa luam ceva din geniul latin, sa vedem cu haz partea balcanica, care da culoare vietii noastre (si sa reparam neajunsurile sale)… si n-ar trebui sa uitam de traditiile noastre, care si daca vin de la est si de la vest, s-au impreunat frumos si au dat un brancusi, au dat cetati medievale gotice, dar si stilul brancovenesc…. ar trebui sa ne rusinam de „fratii nostrii furaciosi de dincolo”, dar ar trebui sa scoatem inainte toate geniile scoase din scolile noastre atat de criticate….dan spunea ca ar trebui sa fim critici, din pacate sunt excelenti in a critica, dar nu construim nimic si nu ne apreciem lucrurile bune…

  3. Bianca, ceva nu ai inteles bine din ceea ce am spus eu. Nu am zis, nicidecum, ca trebuie sa fim critici, ci am spus ca este nevoie de un „spirit critic”, ceea ce este cu totul altceva. Orice om din Romania, si din lumea intreaga, intra in contact cu un melanj pestrit format din culturi diferite, mentalitati felurite, informatii de tot felul, indemnuri la a adopta o anumita viziune, etc. Spiritul critic este capacitatea de a discerne din acest amalgam fiecare element in parte pentru a putea elucida care din aceste elemente fac cu adevarat parte din identitatea noastra si care nu. Spiritul critic presupune un simt pentru detaliu si o cunoastere clara a propriei identitati. Prin urmare, spiritul critic nu este acelasi lucru cu a critica fara motiv, sau chiar si cu motiv, dar in mod deconstructiv.

  4. Am fost, suntem si vom fi intr-o perpetua transhumantza…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: